Nascut in New York, hip hop-ul a devenit in cei 40 de ani ai existentei sale un fenomen global, dezvoltand numeroase substiluri si fiind in acelasi timp ascultat si interpretat peste tot in lume. De la aparitia sa in anii 70 si pana in prezent, aceasta forma de arta si-a castigat locul in istoria muzicii prin sound dar mai ales prin mesaj. Revolte sociale, povesti de iubire, bucurie, tristete, toate starile omenesti posibile au fost transpuse in noul ritm construind astfel cea mai trepidanta forma de arta de la aparitia jazz-ului.
Comercial vorbind, daca privim in trecut vedem case de discuri de toate marimile ce au produs artisti hip hop (de toate marimile) promovandu-i, generatie dupa generatie, doar pentru maximizarea profiturilor. Incercand sa fie cat mai la moda dar totusi hip hop, s-a ajuns ca la sfarsitul anilor 90 – inceputul anilor 2000 cele mai mari dintre casele de discuri sa aloce bugete de zeci de milioane de dolari pentru unele proiecte hip hop. Este enorm intradevar, chiar si pentru o industrie care (vrea sa para ca) se joaca cu masini luxoase, femei, case mari si diamante.
Este adevarat, hip hop-ul a imbogatit multe persoane care nu aveau nicio treaba cu cultura hip hop sau cu inceputurile sale.
Acum in 2010 este doar normal ca cineva sa se gandeasca la inaugurarea unui muzeu hip hop. Si unde in alta parte s-ar putea inaungura acesta decat in orasul natal, New York.
La prima vedere Initiativa nu poate fi altfel decat laudabila, valoarea culturala a unui astfel de centru fiind coplesitoare. Totusi nu putem ignora faptul ca acest muzeu necesita se pare o investitie de 125 milioane dolari. Personal ma-ncearca teama ca, inca o data, ceea ce porneste la drum drept arta devine pentru altii o simpla afacere.
Astfel este de inteles de ce legende ale hip hop-ului precum Chuck D si KRS One s-au declarat deja impotriva acestui muzeu. In opinia lor, si pe buna dreptate, pionieri precum Melle Mel si Grandmaster Flash ar trebui recompensati pentru ”inventia” lor, mai ales cand ne gandim ca inceputurile hip hop-ului au avut un caracter comercial aproape inexistent.
in ceea ce priveste muzeul, banii necesari nu s-au strans inca, dar este foarte interesant de urmarit pe viitor desfasurarea actiunii.
Sursa: jurnalul lui junky
unde am gasit-o si pe Oan.aaa zicand:
Mai 28th, 2010 at 12:55
E interesanta ideea, doar ca si eu cred ca totul se face doar pentru a scoate unii bani, nu pentru muzeu in sine..
Whatever, om trai si om vedea, sa speram totusi ca se face de dragu’ muzicii si nu al banilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu