Graffiti -II-

V-am ramas dator de ceva vreme incoace cu o postare despre graffiti. M-am hotarat sa continui si incep asa:

Graffiti modern:

În secolul 20, în special în perioada Celui De-al Doilea Război Mondial, 'Kilroy was here' (Kilroy a fost aici) a devenit un graffito celebru, împreună cu Mr.Chad, o faţă doar cu ochii şi un nas, rezemat de perete, spunând "What? No [comoditate rară]…? în timpul raţionalizării. Tehnica de luptă a secolului XX a văzut sosirea multor tehnologii aviatice noi, urmate îndeaproape de "airplane graffiti", inclusiv "nose art", făcută faimoasă în timplu Celui De-al Doilea Război Mondial.

Începând cu urbanizarea la scară mare a multor zone în jumătatea postbelică a secolului 20, găştile vor marca pereţii şi alte bunuri publice cu numele bandei prin tag-uri, pentru a-şi delimita teritoriul. Pe la sfârşitul secolului XX, tag-urile neasociate unei găşti au devenit mai comune. Artiştii graffiti îşi scriau "tag"-ul doar de dragul scrisului, sau ca să-şi consolideze reputaţia şi prestigiul de "writer" (scriitor) sau artist de graffiti. Primele cazuri documentate de însemnări ilegale create cu un sprai cu vopsea au fost create de un artist numit "Cornbread" din Philadelphia. Spraiul a devenit o caracteristică importantă pentru diferitele stiluri care au urmat.

Terminologie

> tag - o semnătură stilizată a unui writer; termenul taggerface referire la o persoană care face tag-uri.

> throw-up si bomb - De obicei in stilul bubble sau panel (bubble=un bomb/throw-up foarte rotunjit cu aspect de bule,panel=un bomb/throw-up in stil old school(asemanator literelor de tipar)fara fund la litrera. De obicei are o culoare pentru contur (cum ar fi negru) şi una pentru umplere (de exemplu crom (argintiu))Throw-up-ul nu este umplut complet(are un fill dat in graba),bombul este un rheow-up cu fill complet,uneori cu umbre si lumini . Literele sunt uşor de executat.

> piece (de la masterpiece - capodoperă) - un panel sau u whild stile(litere neinteligibile), adesea cu efecte 3D, săgeţi care dau fluiditate (flow) şi direcţie, multe culori şi tranziţii cromatice şi alte efecte diverse. Realizarea unui piece necesită mai mult timp decât un throw-up. Cu cât locaţia este mai la vedere, iar lucrarea este mai bine executată, cu atât creşte respectul pentru writer.

> burner - un piece amplu şi mai elaborat decât un piece normal. Aceste lucrări sunt realizate de obicei legal, datorită timpului şi efortului depuse pentru executarea lor; dar primii writer-ri din New York făceau burner-e ilegal, pe trenuri.

> bombing - nu are nici o legătură cu terorismul, ci descrie pictarea cat mai multor suprafeţe. Pentru aceasta se folosesc de obicei throw-ups (sau bomb-uri), deoarece nu necesită mult timp pentru execuţie.

> to slash' a tag - a tăia sau a scrie peste tag-ul cuiva, socotit ca o insultă gravă adusă persoanei care a făcut tag-ul tăiat.

> going over - dacă un writer merge peste opera altuia, este analog cu o declaraţie de război writer-ului. Majoritatea grafferilor respectă operele altora, iar regula de bază pentru înlocuirea creaţiilor anterioare este următoarea: tag - bomb - piece. De asemenea se poate picta peste lucrările "tăiate" deja. Dacă cineva încalcă aceste reguli, este considerat un "toy" sau pur şi simplu o pacoste.

> buffing (to buff) - a îndepărta graffiti folosind substanţe chimice şi alte instrumente.

> toy - un graffer fără experienţă sau fără talent. Writer-ii versaţi folosesc acest cuvânt ca un termen derizoriu pentru grafferii nou apăruţi. Acesti writer-ii de obicei se alatura intr-un grup cu experienta, ca sa vada cum decurge un graffiti.

> thrwo-up-r-un graffer care da thrwo-up-uri/bomburi.

> Whild stile-r-un graffer care de whild stile-uri.

> king/legenda - writer cu un anume respect printre alţi grafferi. A deţine interiorul (to own the inside) înseamnă să ai majoritatea tag-urilor în interiorul trenurilor, iar a deţine exeriorul înseamnă că majoritatea lucrărilor sunt pe exteriorul trenurilor.

Fenomenul graffiti

În anul 1971, publicaţia „New York Times” a realizat un material despre fenomenul graffiti care luase naştere pe străzile oraşului New York. În acel articol se vorbeşte despre un anume „artist graffiti” care semna cu pseudonimul TAKI 183. Identitatea lui nu era cunoscută, ştiindu-se doar că numele său era Demetrius şi că numărul 183 ar fi numărul străzii pe care locuia.

În anul 1973, sociologul Hugo Martinez, profesor la City College din New York, a intuit potenţialul acestor „artişti ai străzii”, fondând Uniunea Artiştilor de Graffiti cu scopul de a promova artiştii talentaţi din lumea graffiti-ului, prin intermediul unor expoziţii organizate de Uniune. Articolul din anul 1973 al revistei „New York”, intitulat „Parada graffiti”, semnat de Richard Goldstein, a fost o recunoaştere publică a potenţialului acestor „artişti ai străzii”.

Începând cu anul 1974 s-a încetăţenit stilul caracterizat prin realizarea de peisaje întregi de jur-împrejurul tag-urilor, toate acestea pe suprafaţa întreagă a metrourilor sau alte mijloace de transport în comun.

Arta graffiti şi-a început rapidul declin în anii ’80 când acest fenomen a fost absorbit de partea comercială şi de piaţa artistică a New York-ului. Anii ’80 au însemnat deci un regres în istoria mişcării graffiti-ului şi datorită schimbărilor majore care aveau loc în societatea americană. Cocaina a început a fi folosită tot mai des, iar traficul de droguri a dus la achiziţionarea armelor de foc. Toate aceste elemente se întâlneau pe străzi, viaţa pe stradă devenind din ce în ce mai periculoasă. Pe deasupra, legea a interzis comercianţilor vânzarea vopselelor minorilor, iar comercianţii erau obligaţi să depoziteze vopselele în locuri special amenajate, făcând astfel furtul din magazine mult mai dificil.

Totodată, bugetul oraşului New York destinat stopării mişcării graffiti s-a mărit, de acum înainte parcurile şi depourile fiind mult mai bine păzite. Au fost ridicate garduri electrice de protecţie, iar orice distrugere cauzată acestora era prompt reparată. Astfel, multe din zonele preferate ale artiştilor graffiti au devenit aproape inaccesibile. Procesul de îndepărtare al desenelor graffiti din New York a luat o nouă amploare, fapt ce a frustrat mulţi amatori de graffiti. Pe 12 mai 1989, oraşul New York a emis o decizie prin care erau scoase din folosinţă toate mijloacele de transport în comun care au fost victima mişcării graffiti. Acesta a fost începutul aşa-zisului curent al „vagoanelor curate”, prin care se dorea descurajarea „bandelor graffiti” şi curăţirea oraşului.

Dar cu toate aceste interdicţii, mişcarea graffiti nu a dispărut, ci din contră s-a omogenizat, transformându-se într-o goană după zone propice realizării de graffiti. S-au creat bande de tineri care deţineau anumite teritorii, marcate prin însuşi stilul folosit în desenele graffiti. Lupta pentru păstrarea acestor teritorii a dus la creşterea numărului de acte de violenţă, ajungându-se până la uzul armelor de foc.

Datorită lipsei vopselei şi a pericolului de a sta un timp prea îndelungat la locul unde se făceau desene graffiti, procesul artistic de realizare al tag-urilor a decăzut.

Graffiti ca metodă de exprimare a fost utilizată şi de generaţia muzicii rap. Muzica rap, originară din sudul Bronxului, New York, a apărut la mijlocul anilor ’70 şi a fost iniţial asociată curentului muzical denumit hip-hop. Această mişcare a inclus şi alte forme de manifestare, precum break dance-ul şi arta graffiti. Importarea culturii hip-hop de către ţările europene a dus şi la acapararea valorilor acestei culturi muzicale, printre care şi fenomenul graffiti.

Cam gata pe astazi. Te astept din nou pentru partea a-III-a cu "Artisti celebri" , "Graffiti in Romania" , "Situatia legala" si altele! Spor la citit!

cu un Big "H" in fata, Roadkill...